Un blog despre:

• lumea în care cu mândrie ne desfășurăm, dar pe care uneori uităm să o întrebăm de sănătate, de când cu efectul de seră și afluxul de deșeuri.
• țara despre care toată lumea spune că are femei frumoase, peisaje minunate și tradiții de neînlocuit, dar pe care puțini dintre noi o și ajută să crească.
• branduri care ne-au intrat în sânge și sângele care se varsă pentru succesul mărcilor.
• cele mai neașteptate idei, spuse verde-n față sau scrise negru pe alb.
• haz de necaz pentru ca geniile sunt neînțelese.

Paradoxul nu este un animal de companie, poate genera reacții neașteptate. Mulțumim dacă ne-ați urmărit la Olimpiadele Comunicării și păstrăm legătura până la anul.

A părea dox

Para-doxal. În plină criză economică, în vreme ce companiile produc din ce în ce mai puțin, mințile noastre vor să producă mai mult.

Și pentru că viața bate filmul, cum îți așterni așa dormi și România e țara tuturor posibilităților, ne-am instalat în blogosferă cu o fabrică de generat idei para-doxale.

A fi sa a nu fi, aceasta era întrebarea. Asta pe vremea când în principiu ce era în mână nu era minciună, când Romeo și Julieta se sacrificau pe altarul beletristic al iubirii și Hamlet nu era singura cale prin care puteai să descoperi profunzimea gândirii.

Astăzi, întrebarea este mai degrabă a părea sau a nu părea, pentru că imaginea este foarte importantă. Ceea ce nu este fundamental rău, doar dacă devine superficial. “Paradoxul vremurilor noastre”:

Și ce dacă nu știu cum se citește “Ermeregildo Zegna”, costumu'-ăsta e de la magazinul lor de pe Calea Victoriei, adică te rog, nu de la orice magazinaș “totu' la 12 lei”, da? Pare că asta înseamnă simț estetic și bun gust în materie de modă.

Și ce dacă apele minerale din Carpati sunt natural carbogazificate, prefer să beau Evian, că cine știe ce bagă ăștia în sticlele de apă, doar trăim în România, nu? Pare că ceea ce vine din export e mai bun pentru că e mai scump, sau mai strălucitor, sau a călătorit mai mult.

Și ce dacă nu mai avem locuri de parcare, semafoarele nu sunt sincronizate, bordurile sunt problema fundamentală de pe lângă carosabil, și nu gropile...pare că folosește să ne enervăm suplimentar înjurând, claxonând și gesticulând a “ce faci, frate, e șoseaua lu' tactu'?!!”, de la volan.

Într-o lume care “pare”, trebuie să fii expert în domeniul aparenței, în depășirea intuiției, să ai radar pentru depistarea calității, pentru că se ascunde tare bine, să fii pregătit pentru off road când intri în cursa pentru lucrurile care chiar contează. Să fii pregătit să faci diferența.

Dacă vrei să fii auzit, ascultat, crezut, înțeles, trebuie să fii para-dox.