E o provocare!
Dădea mult mai bine dacă eram și noi calificați :)) , dar cum pe blog-uri tot mai contăm lansăm campanie de counter-advertising pentru promovarea pe care și-au făcut-o celelalte echipe, rămase în competiție sau nu.
| Subcribe via RSS
Dădea mult mai bine dacă eram și noi calificați :)) , dar cum pe blog-uri tot mai contăm lansăm campanie de counter-advertising pentru promovarea pe care și-au făcut-o celelalte echipe, rămase în competiție sau nu.
Rezultatele au venit. Nota 3 din 10 e ce am primit pentru campania noastră.
"The whole world must know,Katie!".
,,Inspirație? A văzut cineva niște inspirație p-aici?"
Știe toată lumea cu o șosetă desperecheată starea-n care ești când cauți febril ceva și știi că sigur nu găsești. Cel puțin până a doua zi. Dacă ești norocos. Ești ca un Superman cu X-Ray vision defect, inversat, scurt circuitat și cu bateria pusă invers, plus la minus. Nu găsești ce cauți chiar dacă-i sub nasul tău. Sau are zece indicatoare Las Vegas îndreptate-n cerc spre el.
D-asta există vacanțele, sâmbată seara, cocktailuri lângă piscină și oameni în jur. Ca să te deconectezi. Dacă e să ne luăm după cum domnul James Webb Young spune că apare inspirația, suntem pe la jumătate. Digerăm încet ce-am învățat despre ,,ce-trebuia-să-învățam" și așteptăm ideile să vină. Situația e ca a unui pescar care speră la știuca mare, deși între timp tot aruncă plăticile-napoi în baltă. Poate puțin mai mult. Noi mai prindem și guvizi și calamari*guvide anonim:,,total paradoxal!!"*.
Până aici durează teasing-ul. Ca să nu creadă nimeni că am scos bicele, pompele și latexul de la iernat: ,,Explicație titlu: BDSM, pe lângă hobbyul nevinovat, mai înseamnă și Bandiți De Super Market.". Promitem și jurăm pe CMYK&PANTONE că nu e specie de atlas radio Guerilla. ,,Bandiți de Super Market" e misiunea în care am fost azi. Bandiți pentru că teoretic nu e voie cu poze. De Super Market pentru că ne-am destins la Carrefour. Orhideea. ,,Misiune" pentru că asta face totul mai mișto.
Să spunem că ne-am dus ca să cercetăm în detaliu, să întoarcem pe toate părțile produsele românești și să tragem concluzii pertinente la întâlnirea de apoi, la care ne-am fi îmbracat la 4 ace deși nu era cazul....e la jumatea adevărului. Asta pentru c-a fost so very much loads of fun să fentezi angajați de supermarket, să faci poze lângă sute de litri de alcool, lenjerie de femei sau eșarfe parfumate, mai ales la ora în care magazinul devine furniCarrefour.
Misiunea e îndeplinită. Ne-am relaxat. Para-stomacurile noastre de inspirație ar trebui să fie pline de sucuri creative în formă de curcubeu, cu ponei și fluturași care zburdă pe sub ele. Bine, poate nici chiar așa. Ponei care-s DJ pe breakbeats în timpul liber și fluturași psihedelici.
Și doar ca să ne credeți:
PS: Am luat ceva cu noi, totuși nu din Carrefour. Suntem fericiții posesori ai unei pungi ecologice cusute cu grijă și dragoste de niște bătrânei de la căminul ,,Floarea Roșie", de pe lângă supermarche(așa ni s-a spus cel puțin). O promoteriță de-a lor, pe la 60 de ani, ne-a convins s-o cumpărăm, în parcare. Avea și-o pernă cu model tradițional(o floare.roșie.), dar era peste buget. Așa că am rămas cu punga(fotografiată în soarele de Grozăvești mai sus) și fără poză cu doamna, care-a zis că e prea bătrănă că să facă poze, după ce s-a speriat când a auzit ,,Olimpiadele Comu...". Concluzia a fost că vrem să-mbătrânim frumos și demn...ca stejarii și veverițele.
Un blog despre:
Paradoxul nu este un animal de companie, poate genera reacții neașteptate. Mulțumim dacă ne-ați urmărit la Olimpiadele Comunicării și păstrăm legătura până la anul.
A părea dox
Para-doxal. În plină criză economică, în vreme ce companiile produc din ce în ce mai puțin, mințile noastre vor să producă mai mult.
Și pentru că viața bate filmul, cum îți așterni așa dormi și România e țara tuturor posibilităților, ne-am instalat în blogosferă cu o fabrică de generat idei para-doxale.
A fi sa a nu fi, aceasta era întrebarea. Asta pe vremea când în principiu ce era în mână nu era minciună, când Romeo și Julieta se sacrificau pe altarul beletristic al iubirii și Hamlet nu era singura cale prin care puteai să descoperi profunzimea gândirii.
Astăzi, întrebarea este mai degrabă a părea sau a nu părea, pentru că imaginea este foarte importantă. Ceea ce nu este fundamental rău, doar dacă devine superficial. “Paradoxul vremurilor noastre”:
Și ce dacă nu știu cum se citește “Ermeregildo Zegna”, costumu'-ăsta e de la magazinul lor de pe Calea Victoriei, adică te rog, nu de la orice magazinaș “totu' la 12 lei”, da? Pare că asta înseamnă simț estetic și bun gust în materie de modă.
Și ce dacă apele minerale din Carpati sunt natural carbogazificate, prefer să beau Evian, că cine știe ce bagă ăștia în sticlele de apă, doar trăim în România, nu? Pare că ceea ce vine din export e mai bun pentru că e mai scump, sau mai strălucitor, sau a călătorit mai mult.
Și ce dacă nu mai avem locuri de parcare, semafoarele nu sunt sincronizate, bordurile sunt problema fundamentală de pe lângă carosabil, și nu gropile...pare că folosește să ne enervăm suplimentar înjurând, claxonând și gesticulând a “ce faci, frate, e șoseaua lu' tactu'?!!”, de la volan.
Într-o lume care “pare”, trebuie să fii expert în domeniul aparenței, în depășirea intuiției, să ai radar pentru depistarea calității, pentru că se ascunde tare bine, să fii pregătit pentru off road când intri în cursa pentru lucrurile care chiar contează. Să fii pregătit să faci diferența.
Dacă vrei să fii auzit, ascultat, crezut, înțeles, trebuie să fii para-dox.